| abstract
| - Acest articol a fost copiat de la Wikipedia, în timp ce se de discuta ștergerea. Decizia a fost ștergerea articolului. Consultați și Wikipedia:Roxana Trestioreanu — Wikipedia:Wikipedia:Pagini de șters/Roxana Trestioreanu Categorie:Pagini șterse la Wikipedia Roxana Trestioreanu (n. 31 ianuarie 1957, București) este o artistă plastică, profesor universitar și conducătoare a departamentului Foto, Video, Procesare computerizată a imaginii la Universitatea Națională de Arte - București. În ziua de 20 decembrie 2006 a primit titlul academic de Doctor în Arte Vizuale (artis doctor). Roxana Trestioreanu s-a născut la 31 ianuarie 1957 în București, fiică a pictorului Traian Trestioreanu. Din copilărie arată o deosebită sensibilitate și înclinare către artă. Începe să deseneze și, adolescentă, realizează acuarele cu peisaje, marine, natură statică. După terminarea studiilor liceale, urmează cursurile Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București, unde absolvă secția de pictură în clasa profesorului Vasile Grigore în anul 1981. Studentă fiind, are în 1980 prima expoziție personală în Galeria Amfiteatru din București. În anii următori participă la diverse expoziții cu picturi , desene, ilustrații de cărți, instalații, fotografii etc., printre altele:
* 1982 - Expoziția colectivă "Expresia corpului uman", sala Kalinderu, București
* 1983 - Expoziția "Secțiune în atelier", Galeria Orizont - Atelier 35, București
* 1983 - Expoziția municipală de pictură, sculptură, gravură, Sala Dalles, București
* 1985 - Expoziția colectivă "Colaj", Galeria Hanul cu Tei, București
* 1986 - Expoziția "Miniaturi textile", Galeria Căminul Artei, București
* 1986 - Expoziția personală de pictură, Galeria Orizont - Atelier 35, București
* 1991 - Expoziția cArte, Muzeul Colecțiilor, București
* 1993 - Expoziția Codex, Mogoșoaia, București
* 1993 - Expoziția româno-maghiară, Biblioteca Centrală, Budapesta
* 2001 - Expoziția de artă românească contemporană "Art versus Art", București
* 2002 - Videoinstalție "The Baptism", împreună cu Moscu Copel, la Theater des Augenblicks, Viena
* 2003 - Expoziția personală foto-video "Eu prin ceilalți", Centrul Internațional pentru Artă Contemporană, București În anul 2000, este aleasă la Amsterdam în Representative Board în "European League of Institutes of the Arts" (ELIA). Preocupată de figura umană, aceasta apărea în anii '80 în pictura Roxanei Trestioreanu ca reducție anatomică tragică și ca ecorseu. Corpul este prezentat amorf tip moluscă, tensionat în așteptarea partenerului, sau corp-obiect-posedat, deșirat-modelat-manipulat atât de forțe din interior cât și din exterior. Imaginile erau puternic plasticizate într-o cromatică stridentă, participând la ultima izbucnire expresionistă a secolului pe sfârșite, care se manifesta - în ciuda cortinei de fier - atât în vest cât și în răsăritul Europei. După 1988, Roxana Trestioreanu răspunde foarte prompt noilor provocări artistice. Fotografia începe să ocupe un rol primordial în sintezele ei plastice și se intersectează cu obiectul, instalațiile și acțiunile susținându-se reciproc. Astfel, în expoziția "Eu prin ceilalți", propria-i imagine fotografică devine suportul unui registru întins de interpretări. În ciclul "Eu prin ceilalți / Me toward the others 1993 - prezent", a utilizat colaje de fotografii ale sale sau ale unor prieteni peste care a proiectat diapozitive sau peste care a colat fotografii realizate pe folie transparentă (Expoziție Centrul Cultural Maghiar: "Eu, En, Ich" 1993). În alte cazuri a creat un dialog între opere deja aflate în spațiu și lucrările sale (Art Unlimited S.R.L.,1993, Muzeul de Artă, Arad), umbrele lor intrând în dialog cu portretele tip secol XIX, realizând o legătură între discursurile paralele despre portret și rolul său în epoci diferite: fotografii ale artistei inclusă unui grup, imagini desprinse de perete, multiplicate prin umbre, personajele din imagini fiind spectatori-participanți alături de imaginea-diapozitiv a artistei, proiectată în mărime naturală, "șezând" pe un scaun din muzeu, toți martori ai scenei pictate de pe tavan ("Răpirea Sabinelor", Muzeul de Artă Brukenthal, In Full Dress, Sibiu 2000), sau spectatori ai unor translații spațiale (în Expoziția Eu prin Ceilalți, Centrul Internațional de Artă Contemporană, etc.) Fotografiile prelucrate, în care personajele în mișcare dispar, imagini asemănătoare cu vizualizările memoriei din suprarealism, sugerează lungi monologuri despre dragoste, dispariție, istorie personală (Seria fotografiilor prezentate în cadrul expoziției organizate de Romelo Pervolovici, "Arta bate Arta" la galeria Meta, Centrul de cultură Vrsac, Serbia, 2001). În fiecare clișeu, artista este undeva, printre "ceilalți", de fiecare dată în altă parte, ca într-un joc ce are ca primă caracteristică mișcarea, schimbarea. În filmul video "The Baptism" ("Botezul"), în colaborare cu regizorul Copel Moscu, prezentat pentru prima dată la Festivalul Kontext Europe 2002 desfășurat la Viena, fundalul este asigurat de suprapunerea slujbei ortodoxe cu cea catolică și cu sunetul clopotelor. Autorii au vrut să arate că în zona balcanică apartenența la o religie este mai importantă chiar decât cetățenia, apa purificatoare fiind elementul comun.
|
![[RDF Data]](/fct/images/sw-rdf-blue.png)