| rdfs:comment
| - Limba mielului (Borago officinalis sau Echium amoenum) este o plantă erbacee anuală, originară din Siria, naturalizată în regiunile mediteraneene, în aproape toată Europa, nordul Africii şi Iran. Numele plantei, în multe limbi europene, poate fi urmărit începând cu latina evului mediu, de la termenul borrago. Se crede că acesta din urmă provine din limba arabă, probabil din abu buraq, care se traduce prin tatăl asprimii.
|
| abstract
| - Limba mielului (Borago officinalis sau Echium amoenum) este o plantă erbacee anuală, originară din Siria, naturalizată în regiunile mediteraneene, în aproape toată Europa, nordul Africii şi Iran. Numele plantei, în multe limbi europene, poate fi urmărit începând cu latina evului mediu, de la termenul borrago. Se crede că acesta din urmă provine din limba arabă, probabil din abu buraq, care se traduce prin tatăl asprimii. Tulpinile ating înălţimea de 60-100 cm şi este acoperită cu perişori albi, tari, sunt ramuroase, scobite în interior şi suculente. Frunzele sunt mari, ridate, de culoare verde închis, ovale şi ascuţite la vârf, de circa 5-15 cm lungime şi 5 cm lăţime. Florile sunt mici, au culoare albastru strălucitor sau roz şi formă de stea, cu cinci petale triunghiulare, distingându-se de orice plantă din aceeaşi familie prin staminele negre, proeminente, care sunt îngramădite în centrul florii. Produce o mulţime de seminţe şi astfel continuă să crească şi să se răspândească prolific din locul în care a fost semănată sau plantată. În locuri cu climate blânde, limba mielului înfloreşte pe tot parcursul anului. Fructul constă în patru nucşoare mici de culoare brun foarte închis.
- Limba mielului (Borago officinalis sau Echium amoenum) este o plantă erbacee anuală, originară din Siria, naturalizată în regiunile mediteraneene, în aproape toată Europa, nordul Africii şi Iran. Numele plantei, în multe limbi europene, poate fi urmărit începând cu latina evului mediu, de la termenul borrago. Se crede că acesta din urmă provine din limba arabă, probabil din abu buraq, care se traduce prin tatăl asprimii. Tulpinile ating înălţimea de 60-100 cm şi este acoperită cu perişori albi, tari, sunt ramuroase, scobite în interior şi suculente. Frunzele sunt mari, ridate, de culoare verde închis, ovale şi ascuţite la vârf, de circa 5-15 cm lungime şi 5 cm lăţime. Florile sunt mici, au culoare albastru strălucitor sau roz şi formă de stea, cu cinci petale triunghiulare, distingându-se de orice plantă din aceeaşi familie prin staminele negre, proeminente, care sunt îngramădite în centrul florii. Produce o mulţime de seminţe şi astfel continuă să crească şi să se răspândească prolific din locul în care a fost semănată sau plantată. În locuri cu climate blânde, limba mielului înfloreşte pe tot parcursul anului. Fructul constă în patru nucşoare mici de culoare brun foarte închis. 60px Plante aromatice şi condimentare • Anason • Ardei • Arpagic • Busuioc • Chimen • Cimbrişor • Cimbru • Coriandru • Creson • Cuişoare • Fenicul • Ghimbir • Hrean • Ienupăr • Lemn dulce • Leuştean • Levănţică • Limba mielului • Maghiran • Mărar • Mentă • Muştar alb • Nucşoară • Oregano • Pătrunjel • Piper • Roiniţă • Rozmarin • Salvie • Schinduf • Scorţişoară • Şofran • Tarhon • Usturoi •
|
![[RDF Data]](/fct/images/sw-rdf-blue.png)