abstract
| - thumb|250px|right|Oraşul Bucureşti în vremea lui Zilot Românul Zilot Românul (pseudonimul lui Ştefan Ioan Fănuţă) (n. ~ 27 decembrie 1787, Bucureşti - d. 12 noiembrie 1853, Bucureşti) a fost un jurist, poet şi cronicar român. A scris istorii în versuri şi în proză ale Ţării Româneşti din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până la Răscoala lui Tudor din 1821. Prima parte, intitulată „Domnia lui Constandin vodă Hangerliul” a terminat-o în 1800, la o „copilărească vârstă”. Alte lucrări mai de seamă ale sale au fost o cronică în versuri despre „Anul 1848” şi un poem alegoric numit „Dăsluşire”. Crezul său ca istoric şi l-a exprimat într-o poezie celebră, intitulată chiar „Definiţia istoricului”: Cronicile sale au fost publicate întâi de B. P. Hasdeu (1884), apoi de Gr. Tocilescu (1885 - 1891) şi de G. T. Kirileanu (1942). O ediţie mai recentă a apărut în 1996 cu studiu introductiv, note, comentarii şi indici de Marcel Dumitru Ciucă, cel căruia îi revine meritul de a arunca, prin cercetările sale, o nouă lumină asupra personalităţii lui Zilot Românul.
|