| rdfs:comment
| - După unii lingvişti[#endnote_l], limba aromâna sau macedoromâna[#endnote_m], vorbită de aromâni, este o limbă aparte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice de est, alături de limbile română, meglenoromână şi istroromână. Alţi lingvişti[#endnote_d] o consideră ca fiind un dialect al limbii române, împreună cu dialectele dacoromân, meglenoromân şi istroromân. Controversa continuă în prezent, chiar şi printre intelectualii aromâni[#endnote_c].
|
| abstract
| - După unii lingvişti[#endnote_l], limba aromâna sau macedoromâna[#endnote_m], vorbită de aromâni, este o limbă aparte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice de est, alături de limbile română, meglenoromână şi istroromână. Alţi lingvişti[#endnote_d] o consideră ca fiind un dialect al limbii române, împreună cu dialectele dacoromân, meglenoromân şi istroromân. Controversa continuă în prezent, chiar şi printre intelectualii aromâni[#endnote_c]. Teza limbii aromâne de sine stătătoare este de dată recentă şi s-a impus mai ales după 1990 într-un context politic al revigorării identităţilor etnice regionale în Balcani, fiind încurajată tacit de Grecia, care tradiţional a căutat să descurajeze orice formă de identificare a aromânilor şi a limbii acestora cu România, respectiv limba română. Denumirea limbii aromâne nu este unitară la diferitele ramuri ale vorbitorilor ei. Conform variantelor existente, ei vorbesc limba armãneascã, armãneshce, armâneashti, rămăneşte (fărşeroţii), sau vlăheaşte (cei din Olimp).
|
![[RDF Data]](/fct/images/sw-rdf-blue.png)