| rdfs:comment
| - [[Imagine:300px-ViennaDioscoridesPimpernel.gif|thumb|250px|O pagină din lucrarea „De materia medica” a lui Dioscoride (mansucrisul Vienna Dioscurides), reprezentând o scânteiuţă (Anagallis arvensis). Pentru această plantă se menţionează denumirile dacice cercer, cerceraphron, kerker, kerkeraphron.]] Numeroase denumiri dacice de plante medicinale sunt cuprinse în două lucrări antice de medicină, prima aparţinând lui Dioscoride Pedanios, iar a doua lui Pseudo Apuleius.
|
| abstract
| - [[Imagine:300px-ViennaDioscoridesPimpernel.gif|thumb|250px|O pagină din lucrarea „De materia medica” a lui Dioscoride (mansucrisul Vienna Dioscurides), reprezentând o scânteiuţă (Anagallis arvensis). Pentru această plantă se menţionează denumirile dacice cercer, cerceraphron, kerker, kerkeraphron.]] Numeroase denumiri dacice de plante medicinale sunt cuprinse în două lucrări antice de medicină, prima aparţinând lui Dioscoride Pedanios, iar a doua lui Pseudo Apuleius. Conform atestărilor unor istorici medievali, printre care se găseşte şi Iordanes, dacii erau buni cunoscători ai plantelor medicinale, iar această cunoaştere era asociată cultului lor religios. Seneca] aflase şi el despre „acele ierburi ale căror rădăcini strivite distilează ucigătoare sucuri” şi servesc magiei fioroase a Medeei, ierburi care cresc la Dunăre. Tocmai datorită acestui interes şi talent al dacilor cu privire la cunoaşterea şi folosirea plantelor medicinale, dispunem de unul dintre cele mai importante tezaure de limbă dacă pe care ni l-a lăsat istoria, altfel atât de parcimonioasă cu informaţiile privind limba dacilor. Cuvintele dace care ni s-au păstrat prin lucrările lui Dioscoride şi Apuleis sunt prezentate separat, la articolul „Listă de denumiri dacice de plante medicinale”.
|
![[RDF Data]](/fct/images/sw-rdf-blue.png)