"thumb Mahalaua Caramidarii de Sus vine la Nord-Vestul Bucurestilor (aceasta in 1935. Astazi, o data cu dezvoltarea orasului, este situata in centrul largit al Bucurestiului) , spre Ciurel, si se invecineaza la Est cu parohia Sf Elefterie, la Sud cu Palatul Cotroceni si Pirotehnia Armatei, la vest cu satul Militari ( astazi cartierul Militari) si la Nord cu Manufactura de tutun Belvedere. In secolul al XVI-lea aici se intindea satul si mosia Grozavesti. La 1559, aprilie 21, gasim ca proprietar al mosiei Grozavesti pe Manea. In decursul timpului mosia Grozavesti este vanduta si cumparata de mai multi proprietari. In timpul domniei lui Mihai Viteazul, boierul Mitrea Vornicul cumpara mosia Grozavesti, impreuna cu sotia sa Neaga Vorniceasa. Apoi, Mitrea Vornicul daruieste partea sa, jumatate din satul Grozavesti, Manastirii Sf Nicolae Mihai Voda ( cea de la Izvor). La inceputul secolului al XVIII-lea, se gaseau doua manastiri cu parti de mosie in Grozavesti: Manastirea Mihai Voda si Manastirea Sf Ioan cel Mare din Bucuresti. Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea, pe lunca Dambovitei, in Grozavesti, a inceput sa se lucreze caramida, de unde si numele mahalalei de ,,Caramidari\", ce-l intalnim pentru prima oara la 1810, intr-o Catagrafie a bisericilor bucurestene. Doua planuri ale Bucurestiului din 1790, dintre care unul de Ferdinand Ernst si altul de Franz B Purcel, au pe lunca Grozavestilor insemnarea ,,Ziegel Schlag\" (batutul caramizii). In anul 1810 satul Grozavesti avea 30 de case cu 80 de suflete. Catagrafia populatiei orasului Bucuresti din 1834, nu are numaratoare aparte pentru mahalaua Cramadiarii de Sus, ci o inglobeaza in mahalaua Sf Elefterie, de care depindea, si numai de preoti se spunea ca sunt de la biserica ,,de la izvor\"- biserica Caramidarii de Sus avea si hramul ,,Izvorul tamaduirii\" Documentele arata ca pana la anul 1805 nu a fost biserica in Caramidari si ca abia atunci ,,din neaparata trebuinta ce aveau mahalagii de o sfanta biserica, au cerut voe si blagoslovenie egumenului Visarion de la Manastirea Cotroceni, ca sa faca biserica intr-aceasta mahala\" . Parintele Visarion Cotroceanul le-a randuit15 pogoane de teren, cumparate de jupan Sterie Kirovici macelarul, unul din primii ctitori ai bisericii, si au facut aici o bisericuta de piatra. Pisania din 1805 arata ca bisericuta avea trei hramuri: Izvorul Tamaduirii, Sf Ioan Botezatorul si Sf Nicolae . Alti ctitori: protopop Niculae Traznea, Marin Diaconu Traznea, arhimandrit Visarion Cotroceanul si alti credinciosi. In anul 1827, pe 2 octombrie, din cauza unui cutremur de pamant, biserica s-a stricat atat de rau , incat preotul mahalalei, Popa Panait, a iesit cu o icoana la drum si cerea milostenie pentru reparatia bisericii. Trecand pe acolo parintele Iosif, egumenul de la Cotroceni ,,s-a inteles in vorba cu Popa Panait pentru facerea din nou a bisericii, si au dat prin mana preotului bani sa cumpere cinzeci mii caramida, mia pe 28 lei, care a si fost dusa in curtea bisericii, dar neputandu-se gati materialurile ca sa se inceapa zidirea, au ramas pentru alta vreme\". Adevarul trebuie cautat si in alta parte: ,,la 5 Decemvrie 1827, spre urmare poruncii inaltului firman, se da in stapanirea egumenilor greci, ocarmuirea manastirilor inchinate si a veniturilor lor\". Si atunci a fost inlocuit si Iosif de la manastirea inchinata Cotroceni, el fiind roman. Un alt cutremur de pamant, din 11 ianuarie 1838, surpa de tot biserica, asa ca preotii mergeau la manstirea Cotroceni pentru savarsirea Sfintei Liturghi. La 10 februarie 1847, locuitorii caramidareni merg impreuna cu parintele Protasie ( in mirenie Popa Panait) la Iosif Arhimandritul, care acum era presedinte la Dicasteriei Bisericesti de pe langa mitropolia Ungro-Vlahiei, care se indupleca si ridica biserica din temelie, ajutand si mahalagii cu 3000 lei. In anul 1848 biserica era gata, avand ca hramuri Buna Vestire si Nasterea Sf Ioan Botezatorul. Din pacate, dupa 27 de ani, biserica se ruineaza, necesaitand reparatii costisitoare. Pentru reparatia bisericii s-au folosit fondurile rezultate din expropierea unei vii a bisericii de pe mosia Cotroceni, dania lui Iosif Arhimadritul, si din vanzarea unui loc catre caile ferate. Cand sa inceapa reparatia, in ziua de 10 august 1875, intr-o Duminica dupa-amiaza, biserica a luat foc de la scanteie unei locomotive (invelitoare bisericii fiind de sindrila). Societatea franceaza a cailor ferate despagubeste biserica cu 12.000 lei. Si cu alti 23.015 lei, proveniti din vanzarea terenurilor pomenite mai sus, se incepe reconstructia Sfantului Locas, care tine doi ani, pana la 21 aprilie 1878. La aceasta restaurare s-au facut: tampla (catapeteasma) din lemn de tei, in locul celei de zid cu toate icoanele praznicare, pictura, invelitul bisericii cu tabla de fier, clopotele, podul de la cor (cafasul) cu scara lui de fier, zidirea amvonului, patru candele de argint( cele de la catapeteasma)- acestea toate exista si astazi In anul 1909, la 4 noiembrie, biserica este inchisa de Mitropolie, deoarecea ameninta cu surparea. Biserica este intarita cu legaturi de fier, acoperisul este invelit cu tabla de plumb, se fac ornamentele de afara, se pune mozaic pe jos in biserica, iar la 11 decembrie 1911, biserica era gata si se deschide iarasi pentru oficierea Sfintelor Slujbe. Intre anii 1923-1925, o noua restaurare aduce biserica la o stalucire necunoscuta pana atunci, prin intoducere de lumina electrica, vitralii, sfesnice de alama, mobilier nou de stejar cu lambriuri, poleitul tamplei, spalatul picturii, usi scuptate de stejar la intrare si ridicarea casei parohiale. Aflandu-se in stare de ruinare , anul 1983 marcheaz\u0103 \u00EEnceputul refacerii complete a sf\u00E2ntului l\u0103ca\u015F, ce va cuprinde lucr\u0103ri complexe de renovare \u015Fi restaurare, ele vor aduce biserica \u00EEn stadiul actual. La exterior s-au remediat tencuielile degradate, s-a ref\u0103cut \u00EEnvelitoarea, s-a \u00EEnlocuit cu geam blindat ferestrele de la turle, s-au reparat jgheaburile, burlanele, s-a restaurat trotuarul din jurul bisericii. Au fost necesare lucr\u0103ri \u015Fi la interior, ele const\u00E2nd din refaceri de tencuieli, \u00EEnlocuirea pardoselii degradate cu pl\u0103ci de mozaic \u015Fi a parchetului \u00EEn altar. Aceste lucr\u0103ri ce au durat un an, au fost \u00EEn valoare de 213 000 lei. \u00CEn continuare, fiind necesare lucr\u0103ri de restaurare a picturii a fost \u00EEntocmit un deviz \u00EEn valoare de 144 399 lei \u015Fi, \u00EEn urma aprob\u0103rii acestuia, din toamna anului 1985 p\u00E2n\u0103 \u00EEn 1987, pictorul Ion Nichita a restaurat pictura, recep\u0163ia lucr\u0103rii av\u00E2nd loc la data de 6 iulie 1988, sub pre\u015Fedin\u0163ia p.c. p\u0103rinte David, delegat din partea Sfintei Arhiepiscopii a Bucure\u015Ftilor. Pe l\u00E2ng\u0103 lucr\u0103rile sus men\u0163ionate, s-a reparat \u015Fi clopotni\u0163a, care amenin\u0163a s\u0103 se pr\u0103bu\u015Feasc\u0103, s-a executat aleea din beton, s-a mai confec\u0163ionat mobilier bisericesc la Atelierele Plumbuita, a\u015Fa cum se vede \u00EEn sf\u00E2ntul altar \u015Fi \u00EEn biseric\u0103, s-a vopsit cu bronz \u00EEnvelitoarea, \u015Fi s-a zugr\u0103vit la exterior, valoarea acestor lucr\u0103ri fiind de 80 000 lei. Totalul lucr\u0103rilor efectuate la parohia C\u0103r\u0103midarii de Sus s-au ridicat la suma de 437 399 lei, dota\u0163ia Sfintei Arhiepiscopii fiind de 50 000 lei \u015Fi restul din fonduri proprii \u015Fi din dona\u0163ii ale credincio\u015Filor. Purt\u0103torul de grij\u0103 al acestor lucr\u0103ri a fost preotul paroh Monoranu \u015Etefan ( Preot paroh intre anii 1981-2008). Slujba resfin\u0163irii s-a oficiat de c\u0103tre Prea Sfin\u0163itul Episcop Roman Ialomi\u0163eanul, delegatul PFP Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Rom\u00E2ne, \u00EEnconjurat de un sobor de preo\u0163i \u015Fi diaconi, \u00EEn frunte cu P.C. protopop Dumitru Iordache, de la Protoieria I Capitala.\u201D Pictura bisericii este de o mare valoare culturala. Ea a fost realizata in anul 1877 de catre pictorul Gheorghe Ioanid, cel mai cunoscut ucenic al lui Gheorghe Tattarascu. Acesta a f\u0103cut pictur\u0103 religioas\u0103 \u00EEn stilul neoclasicist al maestrului s\u0103u, precum \u015Fi portrete \u015Fi tablouri de gen care v\u0103desc preocuparea pentru studierea psihologiei modelelor \u015Fi capacitatea de evocare a atmosferei (\u201EPortret de c\u0103rturar\u201D, \u201EPortretul lui Tattarescu\u201D, \u201EAtelierul pictoului\u201D, 1904). De mare valoare sunt si icoanele din catapeteasma care, impreuna cu icoanele praznicare,Crucea de pe catapeteasma, catapeteasma,Crucea din fata Sfintei Mese, vitraliile ,formaza un ansamblu unitar vechi de peste 100 de ani,mai rar intalnit in bisericile din Bucuresti In anul 1989 casa parohiala a fost sparta. Din ea au fost furate mai multe lucruri, dar si doua icoane. O icoana a Maicii Domnului, pictata pe sticla, si o icoana a Sf Ierarh Nicolae, pictata pe lemn. Dupa un an de zile, de ziua Sfintilor 40 de Mucenici, in timpul Utreniei, in timp ce cadea Sfanta Biserica, preotul paroh este oprit de un domn cu doua icoane in mana. Acesta, plangand, ii spune preotului: ,,-Parinte, icoanele acestea doua le-am furat acum un an , de aici de la biserica. Imi faceti de vreti, dar eu nu mai rezist. -Dar ce s-a intamplat frate?... il intreaba preotul. -Parinte, dupa ce am furat icoanele acestea, la nici o saptamana am fost prins furand dintr-un magazin. Am facut puscarie 1 an, fiind eliberat acum 2 saptamani. De cum am ajuns acasa, in prima noapte mi s-a aratat un batran, cred ca Dumnezeu, care ma certa sa duc icoanele de unde le-am luat. Asa am patimit in fiecare noapte si, de spaima si de suparare ca nu pot dormi, intr-una din zile i-am scobit, cu un cui, ochii Sf Nicolae. Dar tot tot nu m-a lasat in pace, ci ma ameninta in fiecare noapte. Astazi m-am hotarat sa vin la biserica si sa aduc icoanele inapoi. Mai bine ajung iarsi la puscarie decat sa ma mai certe Dumnezeu in fiecare noapte... -Frate, ii spuse preotul, eu nu iti fac nimic. Bine ca ai adus icoanele inapoi.\" Categorie:F\u0103r\u0103 hram Categorie:Biserici \u00EEn Bucure\u015Fti"@ro . . . "thumb Mahalaua Caramidarii de Sus vine la Nord-Vestul Bucurestilor (aceasta in 1935. Astazi, o data cu dezvoltarea orasului, este situata in centrul largit al Bucurestiului) , spre Ciurel, si se invecineaza la Est cu parohia Sf Elefterie, la Sud cu Palatul Cotroceni si Pirotehnia Armatei, la vest cu satul Militari ( astazi cartierul Militari) si la Nord cu Manufactura de tutun Belvedere. In secolul al XVI-lea aici se intindea satul si mosia Grozavesti. La 1559, aprilie 21, gasim ca proprietar al mosiei Grozavesti pe Manea. In decursul timpului mosia Grozavesti este vanduta si cumparata de mai multi proprietari. In timpul domniei lui Mihai Viteazul, boierul Mitrea Vornicul cumpara mosia Grozavesti, impreuna cu sotia sa Neaga Vorniceasa. Apoi, Mitrea Vornicul daruieste partea sa, jumatate di"@ro . "Biserica C\u0103r\u0103midarii de sus"@ro .